Despre Vasile Adamescu

Povestea vieții profesorului Vasile Adamescu (5 septembrie 1944 – 6 decembrie 2018) a impresionat și impresionează mulți oameni, pentru că reprezintă un model de urmat, un om deosebit, cald, un suflet minunat. La o vârstă foarte fragedă și-a pierdut complet atât vederea cât și auzul, însă acest lucru nu l-a împiedicat să lupte și să învingă.

În ciuda lipsa vederii și auzului, Vasile Adamescu a terminat o facultate, a fost profesor ajutând la rândul lui copii cu surdocecitate, a scris cărți, cunoaștea cinci limbi străine, a fost sculptor, lupta permanent pentru promovarea drepturilor persoanelor cu surdocecitate. În perioada 2015-2018, a fost membru în Consiliul Director al Fundației Sense Internațional România.

M-am născut la 5 septembrie 1944, în comuna Borcea din judeţul Ialomiţa. Am fost cel de-al doilea copil al părinţilor mei, Zamfir şi Voica, ţărani săraci dar buni gospodari.

Până la vârsta de 2 ani viaţa mea a decurs normal. Din nefericire, mama a încetat din viaţă prematur, după o banală răceală. Nu după mult timp, asupra mea avea să se abată o mare nenorocire: familia era plecată la câmp iar eu am rămas acasă în grija unei mătuşi. Am adormit pe prispă, moment în care a căzut o ploaie rece de toamnă din cauza căreia am răcit straşnic. Cum la aceea vreme, leacurile băbesti erau la putere bunica a încercat să mă trateze după cum ştia. După câteva luni, am început să-mi pierd cele mai elementare simţuri anume, văzul şi auzul. Tata m-a dus la medici dar în zadar.

Până la vârsta de 11 ani, am trăit în întuneric şi tăcere. după care am fost adus la Şcoala de nevăzători din Cluj. Florica Sandu, un dascal luminat, a reuşit imposibilul, învăţându-mă să vorbesc, să scriu, să citesc…

Am urmat liceul, după care am intrat ca student la facultatea de Psihopedagogie specială, pe care am absolvit-o în 1977. Am devenit profesor, la aceeaşi şcoală la care învăţasem ca elev, unde mi-am desfăşurat activitatea didactică timp de aproape trei decenii.

Între anii 1983-1986, am urmat cursurile Şcolii Populare de Arte Plastice, secţia sculptura. De mic am fost pasionat de modelaj. Am învăţat noi metode de executare a lucrărilor din lut, reuşind să realizez busturi, vehicole, animale, clădiri.

În anul 2010, am primit titlu de Cetăţean de Onoare a Clujului. Un an mai târziu am fost distins cu titlu: Persoana cu dizabilităţi al anului 2011.

Comentariile sunt închise.